Aseară...

Aseară m-am aşezat la computer şi am scris. Am scris o oră, două, trei. Am scris patru ore. În a cincea oră am obosit, iar în a şasea am adormit. Şi cum dormeam cu capul pe tastatură, o făptură înaripată a venit la mine mi-a luat mâinile cu mâinile-i albe şi diafane. Am ridicat capul spre ea uimit. Mi-a zâmbit şi a început să scrie folosind mâinile mele. Am întors privirea spre ecran să văd ce mesaj transmite năluca folosindu-se de mine. Nu textul curgea însă pe ecran, ci un portativ... O melodie se crea pe loc, în faţa mea şi degetele îmi alergau pe tastatură ca degetele unui pianist. Nu ştiu când m-am trezit. Ştiu însă că nu aş mai fi vrut să mă trezesc.